Într-un dosar soluționat la Judecătoria Iași, am reprezentat o persoană sancționată contravențional de IPJ Iași — Serviciul Rutier pentru pretinsa neacordare a priorității de trecere unui autoturism care circula pe drumul cu prioritate, faptă prevăzută de art. 101 alin. 3 lit. f din O.U.G. nr. 195/2002. Prin procesul-verbal contestat fuseseră aplicate sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 870 lei, precum și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile.

Petenta fusese oprită de un echipaj de poliție rutieră în timp ce circula dinspre strada Costache Negruzzi spre Mitropolie și i s-a imputat că nu ar fi respectat semnificația indicatorului STOP și că ar fi pătruns în intersecție fără a acorda prioritate unui autoturism care circula pe drumul cu prioritate. Procesul-verbal menționa că fapta s-ar fi produs la intersecția străzii Arh. G.M. Cantacuzino cu strada Cloșca.

Am formulat plângere contravențională prin care am invocat atât nulitatea procesului-verbal pentru descrierea eronată a locului săvârșirii faptei, cât și netemeinicia acestuia pe fond. Pe capătul de nulitate, am arătat că agentul constatator a indicat o intersecție inexistentă în nomenclatorul de străzi al municipiului Iași — între strada Arh. G.M. Cantacuzino și strada Cloșca neexistând nici intersecție, nici tangenție —, ceea ce face imposibilă atât verificarea de către petentă a condițiilor concrete în care s-ar fi reținut abaterea, cât și exercitarea unui drept la apărare efectiv. Am subliniat că, potrivit art. 16 din O.G. nr. 2/2001, descrierea faptei contravenționale cu indicarea precisă a locului săvârșirii este un element obligatoriu al procesului-verbal, a cărui lipsă sau indicare eronată generează o vătămare ce nu poate fi acoperită decât prin anularea actului, în condițiile stabilite prin Decizia nr. 13/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Am solicitat totodată administrarea probei testimoniale cu martorul ocular aflat în autoturism la momentul faptei, în temeiul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care recunoaște garanțiile procesului penal și în materie contravențională, și am cerut instanței să solicite IPJ Iași întreaga documentație care a stat la baza emiterii procesului-verbal, inclusiv înregistrarea video, dacă aceasta exista.

Pe fondul cauzei, am arătat că intersecția vizată era, în realitate, cea dintre strada Arh. G.M. Cantacuzino și strada Iordachi Lozonschi, unde indicatorul STOP este amplasat cu mult înainte de linia de oprire, vizibilitatea în intersecție fiind asigurată printr-o oglindă rutieră. Am susținut că petenta s-a conformat indicatorului, oprind autoturismul în punctul cu cea mai bună vizibilitate, și că în momentul punerii în mișcare nu se apropia niciun vehicul dinspre drumul cu prioritate — autoturismul care circula venind dinspre strada Theodor Rășcanu a ajuns în dreptul intersecției abia după ce petenta traversase deja, fără ca deplasarea sa să fi fost stânjenită în vreun fel. Am arătat că, pentru reținerea contravenției de neacordare a priorității, condiția esențială este concomitența prezenței celor două vehicule în intersecție, condiție care nu era îndeplinită în speță.

Instanța a admis plângerea și a dispus anularea procesului-verbal. Verificând aplicația Google Maps, judecătorul a constatat că intersecția indicată în procesul-verbal nu există în nomenclatorul de străzi al municipiului Iași, ceea ce lipsea actul de un element esențial al descrierii faptei și împiedica verificarea îndeplinirii condiției de tipicitate a contravenției. Instanța a reținut că indicarea eronată a locului faptei nu răspunde exigențelor unui act administrativ emis de o autoritate publică și că dubiul astfel creat profită petentei, în aplicarea principiului in dubio pro reo, complementar prezumției de nevinovăție. Pe fond, instanța a reținut că prezumția relativă de temeinicie a procesului-verbal a fost răsturnată prin declarația martorului ocular — pasager în autoturismul condus de petentă —, care a confirmat că în momentul traversării intersecției autoturismul de pe drumul cu prioritate a pătruns în intersecție virând la stânga, după trecerea petentei, fără ca deplasarea sa să fi fost stânjenită. Obiecția intimatului privind inadmisibilitatea audierii soțului petentei în calitate de martor a fost înlăturată, instanța reținând că materia contravențională beneficiază de garanțiile procesuale penale consacrate prin jurisprudența C.E.D.O. și că nu existau elemente concrete care să pună sub semnul îndoielii sinceritatea declarației.

Această soluție ilustrează două axe de apărare frecvent eficiente în contestarea proceselor-verbale de contravenție rutieră: nulitatea pentru descrierea defectuoasă a locului faptei — un element pe care instanțele îl verifică inclusiv din oficiu prin mijloace proprii — și răsturnarea prezumției de temeinicie prin probe directe, inclusiv testimoniale, chiar atunci când martorul se află în relație de rudenie cu contravenientul. Dacă ați primit un proces-verbal de contravenție rutieră pe care îl considerați netemeinic sau nelegal, vă stăm la dispoziție pentru analizarea acestuia și formularea unei plângeri contravenționale bine motivate în termenul legal de 15 zile de la comunicare.