Într‑un dosar soluţionat recent la Judecătoria Paşcani, am reprezentat o societate în faţa unui furnizor de energie, într‑o procedură de ordonanţă de plată având ca obiect creanţe rezultate din facturi emise pentru furnizarea energiei electrice. Înainte şi pe parcursul procesului am formulat o întâmpinare detaliată şi concluzii scrise prin care am arătat că nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru emiterea ordonanţei de plată, întrucât creanţa invocată nu este certă, lichidă şi exigibilă, iar unele acte adiţionale au fost semnate de persoane care nu aveau calitatea de reprezentant al societăţii. După cum am arătat în întâmpinare, existenţa şi conţinutul creanţei sunt puse în discuţie, iar probele administrate au confirmat că anumite acte adiţionale nu pot produce efecte juridice în lipsa unei semnături autentice a reprezentantului societăţii.

Am demonstrat instanţei că, după expirarea perioadei contractuale prevăzute în actele iniţiale, contractul nu a fost reînnoit şi că actele adiţionale ulterioare au fost semnate de o persoană care nu figura ca angajat sau administrator al societăţii. În susţinerea apărării am solicitat verificări la Inspectoratul Teritorial de Muncă şi am pus în evidenţă faptul că, în practică, furnizorul ar fi putut limita sau întrerupe furnizarea în cazul neachitării, dar nu a urmat paşii necesari pentru a clarifica situaţia contractuală înainte de a emite facturi ulterioare. De asemenea, am arătat că spaţiile în cauză au fost preluate ulterior de o altă societate care a înregistrat consumuri, ceea ce ridică problema răspunderii pentru consumurile efective şi necesitatea chemării în garanţie a terţilor responsabili.

Instanţa a analizat probele depuse şi a reţinut că semnătura şi calitatea persoanei care a încheiat actele adiţionale nu au fost dovedite în raport cu debitoarea, astfel că facturile emise pe baza acelor acte nu pot atrage răspunderea patrimonială a societăţii. Instanţa a concluzionat că suma solicitată de creditor nu îndeplineşte condiţia creanței de a fi certa, lichidă şi exigibililă prevăzută de art. 663 C.proc.civ. şi, în consecinţă, a dispus respingerea cererii creditoarei. Hotărârea confirmă că procedura ordonanţei de plată nu este aplicabilă atunci când existenţa şi conţinutul creanţei sunt puse în discuţie şi necesită administrarea unor probe suplimentare.

Această soluţie subliniază importanţa verificării calităţii semnatarilor şi a respectării condiţiilor contractuale înainte de a formula pretenţii de plată în proceduri sumare. Strategia procesuală — întâmpinare bine motivată, solicitări de probe şi concluzii scrise concentrate pe lipsa unei creanţe certe — a fost esenţială pentru obţinerea unei soluţii favorabile. Dacă vă confruntaţi cu o somaţie sau cu o cerere de ordonanţă de plată, este important să analizaţi imediat documentele contractuale, semnăturile şi eventualele acte adiţionale, pentru a stabili dacă sunt îndeplinite condiţiile legale pentru o astfel de procedură.

Echipa noastră rămâne la dispoziţie pentru consultanţă şi reprezentare în cauze similare: verificăm documentaţia, pregătim întâmpinările şi concluziile, şi vă asistăm în administrarea probelor necesare pentru apărarea drepturilor societăţii dumneavoastră. Contactaţi‑ne pentru o evaluare rapidă şi pentru paşii procedurali recomandaţi.